bluedaysblog

CUM? DE CE …simti nevoia uneori sa te arunci in iubire care nu te satisfac dar care iti implinesc nevoia actului ca tu sa iubesti?! Nu am sa inteleg. Ideea e ca ne confruntam de multe ori unii dinre noi cu imagini in oglinda a unor evenimente trecute- si…e clar avem ceva de invatata, sau de depasit !?….

Primim intotdeauna atat cat suntem pregatiti la momentul respectiv sa  primim. Ca sa mai urcam o treapta si sa ajungem ACOLO unde, momentan ni se pare imposibil nu am avea decat…printr-o comparatie – sa privim putin mai sus decat orizontul la care suntem obisnuiti sa primim.

In fiecare an in aceeasi perioada….cam de vreo 5 ani in coace, toamna este moemntul in care mi se repeta  fragmente din iubirea mea incompleta…..

Intrebarile mele : sa invat sa ma iubesc?

sau sa il accept pe el asa cum este?  Nu reusesc inca sa deduc  ce am de invatat din toate aceste povbesti care se repeta si se strica……

E 23 si 23 de minute . Stau cu  laptopul pe birou si ma gandesc cum trec anii , cum devin intamplarile fericite de altadata plnul din care ne adapam cu amintiri.Ascul spanish steps e la Morten Harket -solistul de la aha – si imi dau seama ca daca merge in cariera solo…va fi mult mai ok decat in aha.

La radio, pentru emisiunea albume de colectie …am pregatit Amanda Lear si Shakin Stevebs…iar loredana groza vine cu ultimul ei album SUNDANCE

Mi-e dor de multe…si stiu ca o parte din ele se vor materializa anul acesta..putin altfel si totsui asa cum le vreau.Locuri, persoane, trairi…salariu marit si emisiune pe fm.

Am constientizat un singur lucru de doi ani de and am plecat de la HIT. Dooar lucrurile pe care le obtin cu greu, pentru care trebuie sa depun efort suplimentar imi plac, si simt ca-mi apartin. Le constientizez valoare si sunt mandra si multumita de ele, de ce am realizat.

Siguranta si necesitatea ei in viata mea, poate mi se trage de l faptul ca sunt taur..si se zice ca taurii sunt oameni ce poarta crucea pamantului.

Se intampla intr-o dimineata devreme tare, din luna iulie a anului 2008.Lumina patrundea prin storurile verzi si linistea plina de armonie domnea in intreaga sufragerie in care ne aflam. Cearsafuri albe, oameni adormiti in somn linistitor, umeri goi si , imbratisari adevarate. siguranta prezentului unei relatii.Lumina roz si un inel, in imbratisarea sincera si pura, din dimineata vietii mele.
Cu siguranta si voi, la un moment dat in viata voastra, a-ti avut partea de o
asemenea dimineata. Ce culoare a avut , pentru voi?

Cu siguranta si voi a-ti avut parte de o asemenea dimineata. Ce culoare a fost atunci al voi? Ce forma concreta a capatat, atunci in momentul X? Mai aveti si acum, dupa ani, siguranta acelei clipe?

Mi-ar placea sa mi-o povestiti

I-am cunoscut la un capat de alee: cand primavara  pocnea prin muguri verzi si grasi  iar aleile  erau imbalsamate de mirosul amarui si reavan al noului anotimp  ce se deschidea la noua viata, din noul an.

 Si tot ce imi placea la ei era lumina ce o emanau in jur, frumusetea radianta ce facea ca totul sa straluceasca iar batranetea lor sa se trasnforme doar in tinerete vesnica si iubire calda si domoala.

 Erau…acolo in fata mea, fara cuvinte, privindu-ma, privindu-i si, intelegeam  secretul intreg al vietii lor – secret ce nu se spune fiindca, fiecaruia i se reveleaza altfel si poate deveni anucitor, aflandu-l  dintr-o cu totula lta perspectiva decat, a ta, proprie si personala.  

El- domnul inalt , ce impunea respect si te purta  in salile de bal maiestuoase dintr-un decor   al palatelor Rusiei Imperiale

 Ea- eleganta ravasitoare si calma, in falduri de  matase  albastra si dantela neagra- cu zambet naiv si sincer, desprinsa din tablourile calde renascentise

 « Iubirea nu e iubire fara respect si fara a sti sa pastrezi distanta, sa itnervii cand trebuie, sa taci cand ar fi atatea de reprosat, sa zambesti intelegator, in coltul gurii si sa deschizi larg ferestrele in miezul iernii ca lumina sa incalzeasca, cu puterea ei solara din mijloc de iarna, apartamentul in care se ivesc clipe apasatoare. Asta e iubire, traiul in doi si puterea de a te desparti, cand timpul ne-o cere. »  E ceea ce m-au invatat, dintr-o clipire de gene, din maninile lor, prinse atat de gingas si intr-un gest atat de ferm si plin de atatea subintelesuri, coduri adunate de-a lungul itnregii lor vieti  

…iar acum, chiar daca timpul trece, undeva pe aerul cu praf de aur din jurul meu mi-am facut deja declaratia eterna  dupa care viata mi se ghideaza clipa de clipa, si scopul  final , cu stralucirea lui, ma calauzeste  si-mi indruma pasii, cand uit…cand dorm, cand visez…sau cand noaptea da buzna peste zi…si ma intreb  UNDE SUNT.

 

 Ei sunt batranii din viata mea, cei ce au fost, cei ce vom deveni, cei din a caror intelepciune- ce a trecut pe langa mine precum o bataie de aripi- ma adap cand nu e nimic de spus, de privit, de visat.

 Si au placat luand in pasii lor  secrete stralucitoare din secole intregi,  cuvinte soptite in seri calde de mai, in seri cu stele  din noptile de iulie cand s-au cunsocut prima data